Avancronica meciului Vitali Klitschko – Manuel Charr (8 septembrie)

Nu cunosc raţiunile care au stat la baza alegerii lui Manuel Charr ca unul dintre posibilii ultimi adversari ai marelui Vitali Klitschko, dar nu pot fi de acord ca un campion de calibrul lui să-şi încheie cariera cu un astfel de meci. Poate a vrut o partidă de siguranţă în faţa propriilor suporteri sau a mizat pe faptul că boxând acasă stadionul se va umple oricum dar este păcat că iroseşte şansa de o raritate istorică de a da posibilitatea unui meci de calibrul valorii sale.

Faptul că Manuel Charr e locul 33 în ierarhia greilor, arată doar criza prin care trece această categorie în ultima vreme şi nicidecum nu e vreun punct de referinţă a valorii sale pugilistice. Ar fi păcat ca o carieră ce a marcat nume ca Chris Byrd, Herbie Hide, Lennox Lewis, Samuel Peter sau Corrie Sanders să se încheie în compania unui cvasianonim în box aşa cum este la ora aceasta Charr. Vitali Klitschko s-a înscris deja ca un capitol important în istoria boxului şi moştenirea sa ar trebui să fie una pe măsură.

Lumea boxului aşteaptă de la Vitali, un boxer învins pănâ la această dată doar de accidentări (a pierdut contra lui Chris Byrd datorită unei accidentări la umăr şi cu Lennox Lewis după o tăietură urâtă sub ochiul stâng, în ambele partide, la momentul opririi lor ucraineanul conducând pe cărţile de arbitraj),  să ducă legenda mai departe şi să-şi reconfirme unul dintre cele mai mari procentaje de KO din istorie (86.96%), şifonat puţin după decizia la puncte din ultimul meci contra britanicului Dereck Chisora.

Pentru el există o singură variantă, să-şi oprească adversarul înainte de limită. Dacă nu o va face, vocile care anunţau deja după partida cu Chisora o scădere de formă şi reflexe, se vor amplifica şi vor pune presiune şi mai mare pe următoarele partide în eventualitatea în care va decide să-şi continue cariera.

Diferenţa de valoare dintre cei doi e atât de mare, încât îmi este foarte greu să-i compar în vederea analizei. L-am văzut pe Manuel Charr luptând cu Taras Bydenko, Nascimento, Danny Williams, Owen Beck şi Gbenga Olokun şi pot spune că în afara rezistenţei capului, nu are nimic care să-l recomande a fi un greu de referinţă. Invariabil, stă închis în tradiţionala „gardă nemţească” reprezentând o ţintă facilă pentru cei dornici şi capabili să-l lovească.

Deplasarea lui se face doar spre înainte în pumnul advesarului iar cand acesta oboseşte, îşi lansează şi el rafalele în forţă. Eficienţa strategiei lui e dată doar de faptul că a întâlnit adversari mai puţin rezistenţi la lovituri decât el. Impresia mea e că odată cu creşterea masei musculare, Manuel Charr a înregistrat chiar un regres de tehnică şi formă în ultimii doi ani, la partida cu Oloukun fiind mult mai mobil şi prezentând mai multe elemente de tehnică decât a facut-o contra lui Bidenko.

Numele sonore pe care le-a învins au fost sau mult prea obosite de timp ca să-i dea o replică pe măsură (Owen Beck, Danny Williams) sau disproporţionate ca forţă sau greutate (Taras Bydenko). Falit financiar şi antrenându-se în condiţii improprii unui campion, cred ca nici el nu speră la mai mult decât o prezenţă onorabilă şi un final de meci cât mai întârziat.

Cu toate că orice comparaţie între cei doi este hazardată, se poate observa distanţa astronomică ce îi separă analizându-le evoluţiile în faţa advesarului comun Danny Williams. Daca Vitali Klitschko l-a zdrobit în 2004 în prima repriză pe britanicul aflat în perioada prolifică a carierei, trimitându-l de patru ori la podea, Charr s-a chinuit în 2011, şapte reprize în faţa unui Williams ajuns să lupte pentru bani, primind în final knockoutul tehnic cadou de la arbitru şi având răni serioase pe figură. Cu siguranţă că Vitali nu mai este cel din 2004, dar, de la amplitudinea carierei sale, îi sunt suficiente chiar şi amintirile pentru a-l bate pe Manuel Charr.

Luptatorii.ro: Cristian Nechita

Related posts

*

*

Top