Confesiunile căpşunarului cu pumn de fier: Campionul european Silviu Olteanu!

În România, dacă întrebi 100 de oameni pe stradă cine e Silviu Olteanu, probabil aproape tot atâţia îţi vor răspunde că nu ştiu. Nici presa nu a fost interesată de performanţa uriaşă realizată la finele săptămânii trecute. Cu excepţia Prosport, ASport şi Bună Ziua Iaşi, care au publicat la o zi distanţă după luptatorii.ro articole legate de succesul său de la Riazor, absolut toţi jurnaliştii sportivi au ignorat informaţia.

 

A plecat din România în 2004, sătul de sărăcia din boxul amator.  A ales Spania ca destinaţie, unde sora sa locuia deja. Voia să uite de box, dar totuşi şi-a luat cu el coarda şi bandajele. A vrut să înceapă o nouă viaţă şi a acceptat primul loc de muncă oferit. Era o plantaţie de struguri, iar atunci a înţeles că situaţia nu e tocmai roz în ţările calde. Timp de 40 de zile a muncit ca un sclav alături de alţi conaţionali pe un pumn de bani. “Nu am mai rezistat. Deşi eram sportiv, spatele meu era distrus. Am decis să mă întorc la Madrid”, rememorează Silviu Olteanu la şapte ani distanţă.

 

A ajuns la Madrid, iar acolo întâmplător s-a întâlnit cu un fost boxer, care i-a recomandat să încerce boxul profesionist. A avut câteva momente de ezitare, dar după experienţa cu strugurii, nimic nu îl mai putea speria. Culmea, debutul său a fost consemnat chiar împotriva celui pe care l-a învins săptămâna trecută, încununându-se campion european EBU la categoria muscă, Valery Yanchi.

 

Trei victorii în trei meciuri, dintre care două în faţa aceluiaşi bielorus. “Victoria de acum mi-a luat o piatră de pe inimă. De fiecare dată când am boxat cu acest Yanchi, m-am întors acasă cu un gust amar. Îl băteam, dar tot pe el îl dădeau învingător”, mai povesteşte acesta.

 

Între 2006 şi 2008 a legat 8 victorii consecutive, care l-au propulsat pentru centura Uniunii Europene. Doar Sorin Tănăsie mai obţinuse acest titlu în ultimul deceniu. A câştigat-o în faţa francezului Alain Bonnel pe 19 decembrie 2009, pentru ca şase luni mai târziu să o apere cu succes în faţa unui sportiv mult mai experimentat, Bernard Inom. A fost izbânda care l-a adus în faţa lumii mari din boxul mondial. “Cine crezi că mai spera când eram pe plantaţia de struguri că voi mai ajunge aici. Nimeni, nici măcar eu nu mai credeam”, se uită în spate actualul campion european la profesionişti. De altfel, singurul deţinător al unei centuri, alături de Lucian Bute şi Iulian Ilie, campionul Intercontinental IBF.

 

Pe 25 decembrie 2010 putea să aibă cel mai frumos Crăciun din carieră. S-a bătut în Japonia pentru titlul mondial WBA la muscă, în faţa lui Daiki Kameda. O victorie mai mult decât clară în faţa a 20.000 de niponi uluiţi, însă doi dintre arbitrii-judecători aveau tema făcută. L-au desemnat învingător pe Kameda, furându-I lui Silvio şansa de a deveni al cincilea campion mondial la profesionişti din istoria României. De ruşine, Kameda, la două săptămâni distanţă, a anunţat că renunţă la centura, dar răul era deja făcut. “A fost o frustrare uriaşă pentru mine. Nu mi-a venit să cred ce mi s-a întâmplat, dar sunt convins că voi avea din nou ocazia”, spune pugilistul în vârstă de 34 de ani.

 

Şase luni mai târziu a fost invitat pentru un nou meci important, cu centura WBC Silver pe masă, un fel de titlu mondial secundar, contra lui Wilbert Uicab, în faţa căruia a pierdut la decizie majoritară. “Meciul a fost acolo. Din păcate, el a câştigat”, îşi aduce Silviu Olteanu aminte.

 

Au urmat luni de nesiguranţă, în care nu ştia care va fi viitorul. Norocul s-a dovedit a fi chiar înfrângerile înregistrate în faţa lui Yanchi. Te vor pentru un meci cu el pentru titlul european, care acum e vacant. Te baţi?”, i-au transmis promotorii. A acceptat pe loc, dornic de revanşă. Primul meci a fost în toamnă şi s-a încheiat cu remiză, deşi în repriza a 11-a, bielorusul a fost groggy şi a fost salvat de arbitru. S-a decis un nou meci, disputat vineri seară, în aceeaşi locaţie, acasă la Yanchi, La Coruna. Un knock-down în prima repriză şi o ploaie de pumni s-a năpustit asupra bielorusului, care a fost nevoit să se declare învins.

 

Purtat pe braţe de staff-ul său, Silviu a primit centura de campion suprem al Europei la categoria muscă,pe care doar Lucian Popescu, în 1930, mai reuşise să o cucerească. “E o satisfacţie enormă pentru mine. Am primit câteva mesaje de felicitare din România, mai mult pe facebook. Poate că lumea încă nu ştie”, rămâne modest dublul campion naţional la amatori.

 

Acum, lui Silviu nu îi mai rămâne decât speranţa. Speranţa de a avea o nouă şansă la titlul mondial, care i-a fost furat în urmă cu un an şi jumătate. “E visul meu, îţi dai seama”, conchide gladiatorul de doar 1,58 m.

 

Alin Huiu – www.alinhuiu.ro

Related posts

*

*

Top