FIGURI DE LEGENDĂ: Antoniu Vasile (născut 1942)

Născut în data de 27 august 1942 la Brăila, Antoniu Vasile a început să descifreze primele taine ale sportului cu mănuşi în oraşul natal, sub îndrumarea antrenorului Petre Baltă, transferându-se apoi, în anul 1962, cu ocazia satisfacerii stagiului militar, la Dinamo Bucureşti, unde a fost pregătit şi îndrumat de antrenorul emerit Constantin Nour.

 

Apariţia lui Antoniu Vasile pe ringurile bucureştene în anul 1963, cu prilejul unei întâlniri dintre Dinamo şi Steaua din campionatul naţional pe echipe, a stârnit interesul specialiştilor şi al publicului care l-a aplaudat la scenă deschisă. Forţa loviturilor sale , care-şi atingeau cu regularitate ţinta, mişcarea variată în ring ca şi gândirea sa tactică au produs o bună impresie.

 

Cu timpul, el a devenit un boxer tenace, puternic, în permanentă ofensivă, confirmând frumoase calităţi native. Astfel, roadele unei munci organizate în cele mai mici amănunte s-au concretizat într-un palmares de excepţie: campion naţional la categoria semiuşoară în anii 1965, 1966, 1971 şi 1972 iar la uşoară în anii 1968 şi 1969; campion balcanic în anul 1967; câştigător al turneului internaţional „Centura de Aur” în anul 1972; locul II în anul 1966 la turneul „Săptămâna preolimpică” din Mexic; medaliat cu bronz la Campionatele Europene din anul 1965 de la Berlin şi cu argint la cele din 1971 de la Madrid; participant la europenele de la Bucureşti din anul 1969; participant la Jocurile Olimpice din anul 1968 de la Ciudad de Mexico şi din 1972 de la München; este maestru emerit al sportului.

 

Palmaresul lui Antoniu Vasile ar fi fost şi mai „frumos” dacă acesta nu ar fi fost urmărit de „ghinioane”. Astfel, la Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico, ajuns în pragul sferturilor de finală după o rapidă victorie prin ko 1, în faţa camerunezului Ernest Dong, şi a alteia prin neprezentarea adversarului (oare de ce nu s-a prezentat?), l-a avut apoi ca adversar pe cubanezul Enrique Regueiferos. Meciul a avut un final puţin scontat: în repriza a doua arbitrul a oprit lupta, declarându-l învins pe Antoniu Vasile, deoarece într-un clinci adversarul îi înfipsese dantura în pielea capului şi acesta sângera.

 

La Campionatele Europene din 1969, aflat în mare formă, avea să fie învins de o… arcadă şi de temerile medicilor, în disputa cu ungurul Tibor Hacsa.

 

La Jocurile Olimpica din anul 1972 l-a avut ca adversar în primul meci pe Adeyemi Abayoni (Nigeria) pe care l-a învins prin abandon în repriza a doua. În al doilea meci, fără vina lui, fără vina adversarului, fără vina arbitrului, o completă neşansă l-a stopat de a merge mai departe pentru „culegerea” unei medalii, pentru care s-a pregătit îndelung, pentru o performanţă olimpică ce îi era la îndemână, datorită valorii şi experienţei sale în ring. A intrat încrezător în meciul cu sud-coreanul Tai Ho Kim, un boxer firav, cu o gardă uşor de străpuns, însă cu o mobilitate şi viteză de execuţie bune. Chiar în primul minut de luptă, după un început vijelios, la un clinci, s-a ales cu o arcadă spartă involuntar. Hemoragia abundentă a obligat pe medicul de serviciu să oprească lupta pentru a nu pereclita integritatea corporală a boxerului nostru. La Campionatele Europene de la Madrid, din anul 1971, pe ringul instalat în „Placio del Deportes”, după ce l-a învins pe campionul continental Laszlo Orban, a ajuns să boxeze în finală cu polonezul Jan Szczepanski, viitor campion olimpic în anul 1972. În acest meci, Antoniu Vasile s-a autoînvins, cedând în ultima repriză iniţiativa meciului adversarului său, deoarece era convins, în mod greşit, că acumulase până atunci o zestre suficientă de puncte.

 

În turneul pe care l-a întrepruns selecţionata noastră în SUA, în septembrie 1971, Antoniu Vasile l-a întâlnit în primul meci pe boxerul de culoare Norman Goins, foarte bine construit pentru categoria sa şi cu un bogat bagaj de cunoştiinţe tehnico-tactice. De la primul gong, meciul a pornit cu lovituri foarte dinamice din partea boxerului american, care se menţinea într-un atac continuu, în timp ce pugilistul nostru, foarte atent, s-a deplasat inteligent, plasând lovituri de întâmpinare. La un atac al adversarului, Antoniu Vasile a plasat o contră de dreapta la bărbie cu care şi-a făcut ko adversarul, în minutul doi al primei reprize, ceea ce i-a determinat pe organizatori să spună că, pentru întâlnirile ce trebuiau să mai aibă loc, nu au… un adversar pe măsura boxerului nostru. La celelalte două întâlniri pugilistul nostru a fost… simplu spectator.

 

Toate aceste „întâmplări”, precum şi altele, au făcut ca palmaresul lui Antoniu Vasile să nu fie mai bogat, după cum ar fi meritat acest sportiv.

 

După retragerea din viaţa sportivă s-a angajat în cadrul Ministerului de Interne.

 

A consemnat: Victor Cociu

Related posts

One Comment;

*

*

Top