FIGURI DE LEGENDĂ: Constantin Ciucă (n. 1941)

Născut în 21 septembrie1941, în comuna Vânători (Mehedinţi), Constantin Ciucă a fost descoperit şi îndrumat către sala de antrenamente de fostul campion naţional al categoriei 81 kg (1936 şi 1938; în 1937 a fost la europenele de la Milano) Petre Pop.

 

Constantin Ciucă a rămas în istoria pugilatului românesc ca fiind primul sportiv care a reuşit să cucerească patru medalii la Campionatele Europene, şi anume: una de aur, una de argint şi două de bronz. Dar să vedem palmaresul complet al acestui sportiv de excepţie: campion naţional al categoriei muscă în anii 1962, 1964, 1965, 1966, 1968 şi 1969; campion balcanic în 1961; medaliat cu bronz la Campionatele Europene de la Moscova – 1963 (în semifinale a luptat de la egal la egal cu câştigătorul categoriei, sovieticul Viktor Bîstrov, pierzând la puncte cu 2:3) şi Berlin – 1965; vicecampion european la Roma în 1967; campion european la Bucureşti în anul 1969; participant la Jocurile Olimpice de la Tokyo – 1964 şi Ciudat de Mexico – 1968; este maestru emerit al sportului.

 

Constantin Ciucă era un maestru al directelor repetate, economic în mişcări, deşi cu eschive şi deplasări intercalate. La Europenele de la Berlin a dat întreaga măsură a talentului său în meciul cu italianul Sperati, pe care l-a învins la puncte, după ce îl învinsese şi pe iugoslavul Pajkovici. Din păcate, nu reuşeşte acelaşi lucru şi în semifinale, pierzând cu polonezul Hubert Skrzypczak. Cu acest polonez, Ciucă s-a întâlnit şi la europenele din anul 1967, pe ringul instalat în „Palazzo dello Sport” din Roma, dar de data aceasta, în finala campionatului.

 

Dorind să-şi ia revanşa, sportivul nostru a pornit vijelios în atac, sufocându-şi adversarul cu lovituri trimise în serie. În urma unui puternic croşeu, Skrzypczak este trimis la podea şi numărat. Victoia părea aproape, dar datorită arbitrului care întrerupea meciul în mod nejustificat tocmai când era boxerul nostru în atac, ba chiar mai mult, acesta a acordat şi un avertisment pentru greşeli imaginare românului, până la urmă ne-am ales doar cu argintul.

 

La Campionatele Europene din anul 1969 de la Bucureşti, Constantin Ciucă a reuşit să cîştige medalia de aur. Aici, el a trecut, rând pe rând, de scoţianul McHugh, pe care l-a dominat cu autoritate învingându-l la puncte, de est-germanul Wanke, pe care l-a învins prin abandon, apoi, în semifinală, de polonezul Arthur Olech, pentru ca în finală să dispună şi de sovieticul Nikolai Novikov. Cea mai mare satisfacţie a lui Constantin Ciucă de la acest campionat, lăsând la o parte câştigarea titlului de campion european, a fost victoria împotriva polonezului Olech care a fost o splendidă revanşă. Ciucă l-a întâlnit, pentru prima dată, pe Olech la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în anul 1964, în faţa căruia a pierdut la puncte după ce câştigase prin abandon în faţa canadianului Henry, şi la puncte cu W. Von Cuylenberg, din Ceylon. A doua oară l-a întâlnit la… Jocurile Olimpice de la Ciudat de Mexico, pierzând tot la puncte cu o decizie de 2:3, după o victorie la puncte obţinută uşor în faţa marocanului Hilmani.

 

După cum se poate constata, destinul sportiv a lui Constantin Ciucă s-a intercalat în mod nefericit cu al sportivilor polonezi: la europene cu cel a lui Hubert Skrzypczak, iar la olimpiade cu cel a lui Arthur Olech.

 

În ziua de 4 iulie 1970, pe patinoarul „23 August” din Bucureşti, Constantin Ciucă a boxat pentru ultima oară într-un meci internaţional, şi anume, în întânirea dintre România şi Statele Unite ale Americii. După retragerea din sportul de performanţă s-a dedicat muncii de antrenor.

A consemnat: VICTOR COCIU

Related posts

*

*

Top