FIGURI DE LEGENDĂ: Constantin Gruescu (născut 1945)

Născut în data de 24 iunie 1945 în comuna Bodeanu (Mehedinţi), Constantin Gruescu a fost component al clubului Steaua Bucureşti unde l-a avut antrenor pe Ion Chiriac.

 

Palmaresul său ar fi fost poate mult mai bogat dacă în perioada 1964 – 1970 nu s-ar fi suprapus la categorie cu maestrul emerit al sportului, campionul european Constantin Ciucă, din cauza căruia nu a prins lotul naţional: campion naţional al categoriei muscă în anii 1967 (l-a învins în finală pe Ciucă, dar în anii 1968 şi 1969 el a fost învins în finală de acesta), 1970 şi 1971; medaliat cu argint la Balcaniada din 1967 şi cu aur la cea din 1969; câştigător al turneului internaţional „Centura de Aur” în anii 1972, 1973 şi 1975; medaliat cu bronz la Campionatele Europene din anul 1971 de la Madrid, cu argint la cele din 1975 de la Katowice şi cu aur la cele din 1973 de la Belgrad; medaliat cu bronz la prima ediţie a Campionatelor Mondiale pentru amatori în anul 1974 la Havana; participant la Jocurile Olimpice din 1972, de la München, şi 1976, de la Montreal; este maestru emerit al sportului.

 

În cariera sa pugilistică, Constantin Gruescu a dovedit multă maturitate în gândirea tactică, şi-a dozat bine efortul terminând fiecare repriză şi meci foarte proaspăt şi lucid. Singura greşeală în care a persistat mai multă vreme şi nu a reuşit să o înlăture, a fost aceea că a făcut pauze prea mari între acţiunile de atac şi cele de contraatac, dând posibilitatea adversarului să acţioneze. Iată ce se scria despre el, de exemplu, în raportul către federaţie după Jocurile Olimpice de la München: „După un meci tare în compania turcului Kemal Sonunur în care a arătat o formă bună, a fost învins de cubanezul Douglas Rodriguez. În acest meci, fizic, s-a prezentat bine, dar tactic a prezentat aceleaşi lacune din trecut: a făcut pauze mari între acţiuni, a trimis lovituri tari şi izolate fără a le pregăti. El a pierdut meciul în ultimile secunde deoarece, după o acţiune a sa, a făcut o pauză prea lungă, fiind surprins de câteva lovituri la cap de către adversar, care au avut darul să impresioneze pe arbitrii-judecători”… sau după Campionatele Europene din anul 1971 de la Madrid:
„ Constantin Gruescu a susţinut trei meciuri obţinând în final locul III. Eliminarea sa din competiţie a fost dictată de arbitru în mod nejustificat (nu a fost consultat şi medicul competiţiei n.n.) şi într-un moment când, conform buletinelor de punctaj, se detaşa în învingător. Fizic, s-a prezentat bine. Deficienţa principală constă în faptul că nu pregăteşte suficient acţiunile de atac şi contraatac, aruncîndu-se de la distanţă, boxând uniform şi făcând pauze exagerat de mari între acţiuni”.

 

Această părere nu a coincis însă cu cea a cunoscutului ziarist de specialitate, Giuliano Orlando, de la cotidianul sportiv din Roma „Corriere dello Sport”, care scria la vremea respectivă: „Deşi învins prin rănire la Madrid, Constantin Gruescu a demonstrat că este cel mai complex boxer al categoriei”.

 

La Campionatele Europene de la Belgrad, Constantin Gruescu a realizat o performanţă demnă de toată lauda: la 28 de ani a devenit campion european. După ce, rând pe rând, i-a eliminat pe Sonunur (Turcia), Tatar (Cehoslovacia), Lodin (URSS) şi Rodriguez (Spania), reprezentantul nostru s-a dovedit a fi unul dintre cei mai tehnici boxeri ai continentului. Lunga sa experienţă în ring i-a îngăduit să aplice adversarilor lovituri clare, cizelate în multe ore de antrenament şi să se comporte în ring cu o maturitate avantajoasă. Iată ce a declarat după obţinerea titlului: „Nu credeam că va fi atât de greu. După meciul cu Lodin am început să sper şi iată-mă campion continental”.

 

La Campionatele Europene de la Katowice, Constantin Gruescu a susţinut patru meciuri, fiind învins în finală de sovieticul Vlaceslav Zasîpko cu 3:2, decizie mult comentată, cucerind medalia de argint. La această competiţie el a reuşit să se prezinte într-o formă sportivă superioară de la meci la meci. Stilul său de luptă raţional şi economic i-a permis să câştige primele trei întâlniri, fără să piardă din potenţialul de luptă, ceea ce i-a facilitat să se prezinte „proaspăt” în meciul decisiv. În fiecare întâlnire a folosit, cu multă eficacitate, armele sale principale: simţul distanţei, atacuri prin surprindere cu lovituri izolate.

 

După retragerea din sportul de performanţă s-a dedicat muncii de antrenor.

 

A consemnat: Victor Cociu

Related posts

2 Comments

  1. Godeanu said:

    Godeanu, aşa se numeşte comuna în care s-a născut marele campion Constantin Gruescu.

  2. Florin rusu said:

    Maestru Gruescu.nearly costing. A fost antrenorul me la metallic bocsa.

*

*

Top