FIGURI DE LEGENDĂ: Simion Cuţov (1952-1993)

Născut în data de 7 mai 1952 în localitatea Smîrdanul Nou (Brăila), Simion Cuţov a rămas în istoria pugilatului românesc ca primul boxer care a cucerit două medalii de aur europene la seniori. În istoria boxului amator internaţional, pe lângă palmaresul lui, a rămas, împreună cu fratele lui, Calistrat, datorită prevederii regulamentare care stipulează că luptele fratidice sunt interzise, ei fiind primii sportivi care au refuzat să lupte împreună.

 

Dar iată palmaresul maestrului emerit al sportului Simion Cuţov: campion naţional la semiuşoară în anul 1973 iar la uşoară în anul 1978; campion balcanic în anul 1974; campion european de juniori la semiuşoară în anul 1972; campion european de seniori al categoriei semiuşoare în anii 1973, la Belgrad, şi 1975, la Katowice, şi participant la europenele de la Halle (Germania), din anul 1977; vicecampion mondial la Havana în anul 1974; vicecampion olimpic la semiuşoară în anul 1976 la Montreal (Canada; a fost învins în finală de americanul Dawis) şi participant la categoria uşoară la Olimpiada de la Moscova, din anul 1980.

 

Simion Cuţov a avut calităţi native excepţionale. A fost un “fighter” de mare clasă impunând luptei un ritm sufocant. A avut o viteză mare de execuţie, lovituri puternice şi o rezistenţă de excepţie. A fost un boxer cu inimă mare care n-a cunoscut ce este acela moment de “respiro” de-a lungul celor 9 minute de luptă, atunci când a fost ca meciul să dureze atât… Fiindcă, de pildă, la Campionatele Europene din Sala “Ronda” din Katowice, în anul 1975, din 4 întâniri susţinute, 3 le-a câştigat înainte de limită prin R.S.C. (cel mai rapid “demolându-l” pe sovieticul Valeri Lvov în finală) şi doar o decizie la puncte cu 5:0. La Katowice Cuţov s-a dovedit a fi cel mai rezultativ boxer al campionatului. S-a dovedit a fi în acelaşi timp şi cel mai competitiv boxer român, cu o putere excepţională de mobilizare în momentele decisive. Trebuie să arătăm, de asemenea, că în timpul premergător competiţiei, cât şi în timpul desfăşurării Campionatelor Europene, a dat dovadă de voinţă şi dârzenie, cu totul ieşite din comun, în realizarea şi menţinerea greutăţii.

 

La Campionatele Europene din Sala “Pionir” din Belgrad, în anul 1973, a susţinut tot 4 întâlniri, pe care le-a câştigat “numai” la puncte. Dârzenia în luptă, buna lui intuiţie a ringului şi remarcabila lui capacitate de improvizaţie în timpul luptei a făcut ca boxeri redutabili ca: Nash (Irlanda), Solomin (U.R.S.S.), Redowski (R.D.G.) şi Tomczyk (Polonia), în finală, să coboare treptele ringului învinşi. Partida lui Cuţov cu Solomin din seara de 5 iunie a rămas “un meci de antologie”. La aceste campionate lui Cuţov i-a fost acordat, deplin meritat, şi titlul de cel mai tehnic pugilist al continentului. Iată ce a declarat Simion Cuţov, după ce s-a întors în România: “Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu intru în ring pentru a câştiga. Înaintea Campionatelor Europene mulţi poate au zis că-s prea tânăr, necopt pentru o asemenea competiţie, dar iată, m-am întors acasă cu medalia cea mai de preţ şi vă asigur că nu mă opresc aici. Dacă a fost greu? Cum poate fi uşoară o luptă cu atâţia sportivi de mare clasă? Cel mai greu a fost cu Solomin, iar după victoria asupra lui, nu cred că ar mai fi putut cineva să mă oprească să urc pe cea mai înaltă treaptă a podimului. Când am ascultat imnul ţării, lacrimile bucuriei, ale datoriei împlinite, m-au podidit…”

 

La Campionatele Mondiale din anul 1974 de la Havana Simion Cuţov l-a întâlnit în finală tot pe Solomin. Din acest meci a rămas de pomină fantastica gafă făcută de sportivul nosotru. În ultimele secunde ale meciului, când avea deja victoria asigurată, Cuţov, în semn de bravadă vroid să spună parcă că iar l-a învins, a lăsat garda jos scoţându-şi nasul “la interval”. Urmează o lovitură năucitoare, Cuţov face cunoştiinţă cu podeaua şi se alege, astfel, numai cu medaliua de argint.

 

 

La Campionatele Europene de la Halle din anul 1977 Simion Cuţov nu a abţinut nici o medalie. Vă redau mai jos, ca un amănunt de culoare, justificarea conducerii tehnice a lotului român: “… În afara scăderii de greutate mai există şi alţi factori determinanţi în pregătirea lui Cuţov. Scăderea interesului în pregătire, în ultima etapă, s-a manifestat prin faptul că, de foarte multe ori, a renunţat să mai lucreze, motivând că este obosit. A pierdut entuziasmul pentru box, a lucrat fără verva şi voiciunea de altădată. Nerespectarea unor reguli disciplinare, ore de culcare, ore de sculare, alimentaţie necorespunzătoare, cosumul băuturilor alcoolice şi fumatul au dăunat organismului său.”

 

În cariera sa spectaculoasă, pugilistul român a înregistrat 155 de meciuri, dintre care a pierdut doar 20. Vicecampionul olimpic a părăsit ringul vieţii în anul 1993 din cauza unei ciroze.

A consemnat: Victor Cociu

Related posts

2 Comments

  1. enache constantin said:

    Pe langa toate meritele dobandite se poate afirma cu certitudine ca este unicat in boxul amator!…. In cea mai scurta perioada de timp a reusit aceaste performante fata de majoritatea gloriilor sportive din box.Este si va ramane o legenda!…..

  2. Semaca said:

    L-am vazut boxand in anul 1977. O adevarata legenda a boxului romanesc, care impreuna cu fratele sau Calistrat vor ramane pentru totdeauna in sufletele celor care iubesc acest sport minunat.

*

*

Top