INTERVIU – Sebastian Ciobanu: “Morosanu e cel mai bun prieten al meu, dar nu ne menajam deloc”

Radu Pietreanu de la Vacanța Mare i-a pus porecla “Fiul lui Dracula”, iar de atunci așa i-a rămas numele. I s-ar potrivi și Răzbunătorulpentru că i-a învins categoric pe cei care înainte îi bătuseră pe ai noștri. Sebastian Ciobanu este unul dintre cei mai bine cotați luptători români din Local Kombat, circuit cunoscut acum la nivel mondial ca și Superkombat, și chiar dacă stă mai mult în umbra colegului său Cătălin Moroșanu, recunoaște că nu duce lipsă de fani, mai ales din lumea sporturilor de contact. Aflat în plină pregătire pentru Superkombat World Grand Prix de pe 20 octombrie, sportivul în vârstă de 27 de ani a vorbit fără ocolișuri despre carieră, dar și despre viața din afara ringului.

Sursa: Puterea

Ești fiul lui Dracula sau nu?

Acum trebuie să spun că da, nu mai pot da înapoi. A rămas așa. Porecla am primit-o de la Radu Pietreanu, un mare împătimit al Local Kombat. Eu am o sensibilitate mărită la arcade și la aproape fiecare meci aveam sânge pe față, iar el, cu umorul său, mi-a zis că parcă sunt fiul lui Dracula. Până atunci, prietenii îmi spuneau Neamțu’ pentru că sunt mai ordonat, am un stil de viață fără excese.

 

Când te-ai apucat să bați oameni în ring?

Pe la 18 ani. Până atunci am făcut atletism. Am terminat de două ori pe locul 3 la Campionatele Naționale la săritura cu prăjina, dar mi-au dat niște diplome. Dintotdeauna mi-am dorit să primesc și eu un trofeu. Tot vedeam medaliile de la Jocurile Olimpice, iar eu primeam diplome. La K-1, slavă Domnului, am reușit să câștig destule medalii și trofee.

 

Cum ai ajuns la sala de kick-boxing?

Eu am fost și la judo o perioadă, poate de aici predilecția mea spre K-1. Să vă spun o poveste amuzantă. Într-o zi, la sala de judo, nu a venit antrenorul și a rămas să ne pregătim noi cum putem. Unul dintre cei mai vechi încerca să râdă de mine pe acolo și să mă trimită nu știu unde. Am reacționat. El a venit la mine, dar i-am dat vreo două și am plecat acasă. De atunci n-am mai intrat în sala aia (n.r., râde). Când eram mic, am trecut și pe la fotbal. Am trecut de o preselecție, dar apoi au considerat că nu merit să trec la nivelul următor, așa că am renunțat. Până la urmă am ajuns aici și cred ca a fost alegerea cea mai bună.

 

Când nu ai meciuri sau antrenamente, cu ce îți ocupi timpul?

Stau cu prietena mea. Am o relație serioasă de câțiva ani. Stăm acasă, ieșim în oraș. Recunosc că mai merg și prin cluburi, dar mai rar. Îmi place mult la karaoke. Mi-am făcut curajul ăsta, iar acum merg mereu. Mi-am convins și prietenii. Să știi că nu cânt așa rău. Lumea mă aplaudă. Poate și pentru că mă știu luptător de K-1 (n.r., râde). Frank Sinatra – „My way” este melodia mea preferată.

 

Când a fost ultima oară când te-ai bătut în afara ringului?

Când eram copil, dar eu niciodată nu am fost tipul conflictual sau care să fac scandal. Prefer să îmi consum energia în ring, așa că nu mă interesează să mă bat pe stradă. Dacă acumulezi o energie negativă, atunci te poți descărca la sală. E simplu pentru toată lumea. Singurul conflict pe care era să-l am în ultima perioadă a fost în vara asta, dar fără voia mea. Eram într-o intersecție aici, în Iași, iar un tip cu o mașină de teren mi-a tăiat calea, deși aveam prioritate. Eu am gesticulat pentru că era cât pe ce să facem accident. L-am văzut imediat cum oprește în fața mea. Coboară din mașină doi băieți de cartier, plini de tatuaje. S-au apropiat, eu am rămas în mașină. Când au fost lângă mine, am deschis și eu ușa. Și-au dat seama cine sunt și au făcut pași înapoi. Tot ei și-au cerut scuze. Am și eu avantajele mele (n.r., râde).

 

Ce ți-ai fi dorit să faci dacă nu erai luptător de K-1?

Fiecare dintre noi spuneam când eram mici că vrem să devenim doctori, polițiști, astronauți. Eu chiar nu mi-am făcut astfel de planuri. M-am lăsat în voia lui Dumnezeu și mă bucur că am primit oportunitatea asta. Deocamdată nu mă gândesc ce așface dacă nu așfi luptător. Probabil mi-așdeschide un magazin cu animale.

 

Îți plac așa mult animalele?

Da, în special câinii. Am și eu unul acasă. Stând la apartament, mi-e greu să am prea multe, dar sunt foarte atașat de un buldog francez.

 

Cine este cel mai bun prieten al tău?

De vreo câțiva ani sunt coleg cu Cătălin Moroșanu. O mare parte din timpul nostru îl petrecem împreună, așa că el e cam cel mai bun prieten al meu. Dar să știi că la antrenamente nu ne menajăm. Mai bine să cădem în sală, decât să ne facem de râs în fața spectatorilor.

 

Ai vreo șansă în fața lui în ceea ce privește numărul de fani?

Nu mă pot compara cu el, așa cum nici unul dintre luptătorii de K-1 nu o poate face. El e total diferit, are o priză foarte mare la public. Nu mă plâng din punctul ăsta de vedere, dar nici nu mă pot lăuda că sunt vreun star. În lumea sportului sunt cunoscut. Uneori, mai sunt oprit pe stradă de fani pentru autografe și poze.

 

L-ai votat la alegeri?

Da, normal. Toți am fost alături de el, dar să fie clar. L-am votat pe omul Moroșanu, nu un partid anume. Sunt apolitic și așa vreau să rămân. Nu îmi place deloc politica.

 

Ce crezi că ar trebui schimbat în România?

Sunt multe, dar în primul rând mentalitatea. Cred că suntem ancorați încă în acea perioadă dinainte de Revoluție. Este greu să scăpăm de ea. Am avea și noi loc în Occident dacă am reuși să depășim situația asta. Totodată, e clar că avem o mare problemă din punct de vedere politic.

 

Ce părere ai despre sportul românesc?

La Londra (n.r., Jocurile Olimpice) și-a spus cuvântul lipsa banilor. Se vede că sportul nu mai e susținut. Înainte, era un adevărat ambasador pentru România. Acum, nici măcar cu sportul nu ne mai putem lăuda. Am obținut cu mari efoturi și poate cu excepții medaliile de la Jocurile Olimpice.

 

Chiar, tu cum ai ajuns în Local Kombat?

M-am dus la o preselecție la Ploiești acum 7ani. Pe atunci, aveam cu 30 de kilograme mai puțin. Mă băteam la 67 de kilograme. Adversarul meu a fost Marius Tiță, pe atunci în mare vogă. M-am descurcat foarte bine în fața lui, iar la scurt timp am primit șansa să am un meci oficial contra lui. Am pierdut la puncte, dar lumea a fost plăcut impresionată de mine. Iar apoi restul e istorie.

 

Ești gata pentru Superkombat 11?

Normal. Anul acesta am avut un singur meci, la Superkombat Cluj, dar acum abia aștept următorul eveniment de pe 20 octombrie. Am început deja pregătirea și vreau să fac o nouă impresie bună. În gală se vor bate şi alți trei români –  Alexandru Lungu, Andrei Stoica și Corneliu Rus, așa că fiți alături de noi.

 

SEBASTIAN CIOBANU – CV

Data nașterii: 17 martie 1985 (Iași)

Club: Scorpions Iași (antrenor: Mihai Constantin)

Record: 21 victorii – 9 înfrângeri

Oponenți învinși: Petr Vondracek, Doug Viney, MightyMo, Roman Kleibl

Performanțe:  Campion european ISKA (79,5 kg)

Campion Intercontinental WKN (79,5 kg)

Câștigător piramidă Local Kombat 20 (2006)

Finalist K-1 Budapesta (2009)

Finalist K-1 World Grand Prix București (2010)

Related posts

*

*

Top