Povestea campionului mondial care a castigat o repriza fara sa expedieze vreun pumn


Din când în când, dintre lovituri, campioni şi învinşi, ringul dă naştere unor poveşti extraordinare, care, mai apoi, evadând dintre corzi, înving timpul devenind legende. Nu multe sunt însă la fel de spectaculoase ca cea a lui Willie Pep şi a celebrei sale reprize a treia din partida cu Jackie Groves.

Atacul îţi câştigă un meci, apărarea campionate, spune un truism al sportului, perfect valabil şi în cazul sportului cu mănuşi. Nu există clasament al celor mai bune apărări din istoria boxului care să nu-l cuprindă pe Willie Pep, care a adus dansul în ring şi a ridicat boxul defensiv la rang de artă. A compensat din plin lipsa de forţă prin deplasare şi anticipaţie, cele mai multe knockouturi din cariera sa venind ca urmare a epuizării adversarilor. Să încerci să-l prinzi în ring era la fel de greu cu a găsi originalul într-o sală plină cu oglinzi, sau, conform unuia din adversarii săi, să stingi un incendiu de vegetaţie cu mâinile goale.

pepTrimis în ring de foame şi lipsuri, în Connecticut, stat în care erau permise luptele de amatori plătite, tânărul Guglielmo Papaleo ajunge în scurt timp să aducă mai mulţi bani acasă decât tatăl său care câştiga la acea vreme 15 dolari pe săptămână. Destinul legendar i se conturează încă de timpuriu, după doar un an de la debut întâlnindu-l pe Sugar Ray Robinson, venit din New York, fiindcă acolo luptele nu erau plătite, într-o partidă în care i se spusese că va întâlni un necunoscut fără valoare. Cu mai bine de 11 kilograme mai uşor decât Robinson, Pep avea să termine învins la puncte. Debutează la profesionişti în 1940,  în primele 111 partide terminând învingător de 109 ori, suferind doar o înfrângere la Sammy Angott şi un egal controversat şi devenind campion mondial la doar 20 de ani şi două luni. Apoi, pe 8 ianuarie 1947, supravieţuieşte miraculos unui accident de avion de pe urma căruia se alege cu fracturi la spate şi un picior, tot sub semnul miracolului aflându-se şi revenirea sa în ring de peste doar şase luni, în condiţiile în care iniţial i se dădeau şanse minime de a mai umbla vreodată. Sfârşitul carierei întinse de-a lungul a 26 de ani, consemnează 242 de lupte, 230 de victorii, 11 înfrângeri, un egal, 65 de knockout-uri.

Despre niciuna din acestea nu se va povesti mai mult ca de repriza a treia din meciul contra lui Jackie Graves din 25 iulie 1947. Atunci, Pep a provocat câţiva reporteri să aleagă o repriză pe care el urma să o câştige fără să dea vreun pumn. Acestia au ales runda trei. Se spune că în acele trei minute, Pep a eschivat, a schimbat garda, a fentat din cap, umeri şi picioare reuşind să câştige pe toate cele trei cărţi de arbitraj unica repriză de box din istorie în care în dreptul loviturilor care şi-au atins ţinta stă scris zero. Lipsa probelor video a dat naştere în timp mai multor investigaţii şi speculaţii pe marginea acestui subiect, dar cum miturile adevărate apar în preajma unor absenţe, insuficienţa dovezilor nu a devalorizat povestea lui Willie Pep şi a celor 3 minute magice.

Pentru că aceia care l-au văzut boxând, ştiu că dacă o asemenea performanţă ar fi posibilă, istoria boxului nu putea desemna un candidat mai potrivit decât pe veritabilul supravieţuitor care a fost Willie „Will o The Wisp” Pep.

Luptatorii.ro: Cristi Nechita

Related posts

*

*

Top