Radiografia boxului profesionist românesc în 2012

Un an plin de aşteptări şi speranţe s-a transformat încet încet în unul de subzistenţă pentru boxul profesionist românesc. Anul care în previziunile optimiştilor ar fi trebuit să însemne „explozia” lui Lucian, revenirea în forţă a lui Adrian Diaconu, reabilitarea lui Jo Jo Dan şi confirmarea speranţelor legate de Viorel Simion şi Bogdan Dinu a însemnat în realitate o aducere nedorită cu picioarele pe pământ.

Lucian Bute, cel care a dus în ultimii ani povara cea mai grea, a pierdut primul său meci şi totodată  cel mai important al carierei şi se află în acest moment într-o postură cu care nu e obişnuit, aceea de a încerca să recâştige din capitalul irosit. În loc de glorie şi deschidere spre America, s-a ales cu critici    şi retrogradări în clasamente. Viitorul său atârnă de evoluţia din noiembrie contra rusului Denis Grachev, când vom vedea unde se găseşte cu adevărat în acest moment. A fost fără doar şi poate lovitura de graţie pe care a primit-o boxul profesionist românesc în anul 2012.

Anunţul de retragere al „Rechinului” Adrian Diaconu, se află de asemenea în topul tristeţilor acestui an. Cu toate că a pierdut trei din ultimele patru întâlniri, la 34 de ani  cred că Adrian Diaconu ar mai fi avut potenţialul de a ne da câteva partide pe care să le ţinem minte. Stilul său spectaculos şi inima de luptător veritabil ar mai fi putut pune probleme multor pugilişti aflaţi pe treptele afirmării. Poate că nu l-am apreciat pe măsura dăruirii sale, poate nu s-a simţit suficient sprijinit în momentele grele de după înfrângeri … poate că pur şi simplu nu l-am meritat. Dacă nu va reveni asupra deciziei, sper ca măcar să nu se îndepărteze prea tare de ring, experienţa celor treizeci de partide profesioniste şi a sutelor susţinute la amatori fiind un tezaur pe care boxul românesc s-ar putea folosi în viitor.

Nici pentru Ionuţ Dan Ion, alias Jo Jo Dan, 2012 nu a adus motive de satisfacţie. Nevoit să stea departe de ring din cauza accidentării din noiembrie anul trecut, promisiunea unei reveniri în această toamnă este singura de care ne legăm speranţele în ceea ce-l priveşte. El şi staful său par să-şi fi pierdut răbdarea să mai construiască temeinic la cariera sa, alegând în schimb mirajul financiar. Rezultatul, mai mulţi bani dar şi două meciuri pierdute, o accidentare gravă şi aproape un an pierdut, nu ştiu dacă mulţumesc pe cineva.

Divizia autohtonă Viorel Simion, Bogdan Dinu, Lucian Bot nu şi-a demonstrat valoarea la parametrii aşteptaţi, fiind caracterizată de scăderea vizibilă a formei sportive (Lucian Bot) sau de inactivitate prelungită (Viorel Simion, Bogdan Dinu au deja 8 luni în afara ringului). Cu un meci pe an şi acela contra unui sportiv foarte slab cotat, e greu să-i faci pe fraţii Klitschko să le fie frică de tine, aşa cum pompos şi mult prea optimist anunţa presa noastră de cancan sportiv vis a vis de greul Dinu.

Speranţele se leagă în continuare de boxeri mai puţin mediatizaţi (Razvan Cojanu, Ronald Gavril, Silviu Olteanu, Cristian Ciocan sau Constantin Bejenariu) care par a-şi fi găsit locurile şi oamenii care să le permită să-şi pună în evidenţă talentul.

Poate acest final de an să salveze ceva din imaginea boxului românesc? Dacă Lucian Bute va câştiga convingător, Jo Jo Dan va avea un meci pe măsura valorii sale, Silviu Olteanu îşi va apăra cu succes centura, Cristian Ciocan îl va face knockout pe Danny Williams şi vom organiza anunţata gală prin care Viorel Simion şi Bogdan Dinu să rămână în contact cu performanţa, am putea vorbi de o îndulcire a amarului unui an secetos şi din punct de vedere pugilistic. Altfel, viitorul nu sună deloc bine pentru boxul românesc.

Articol scris pentru luptatorii.ro de Cristian Nechita

Related posts

*

*

Top